24 ore

Aproximativ 24 ore pana se implinesc 9 luni de la cel mai frumos moment din viata mea.
A fost o perioada de 30-45 minute in care simteam ca inima o ia razna. Credeam ca atunci cand ai sa-ti faci aparitia de dupa usile acelea ciudate de la aeroport, ma voi linisti dar...a fost mai rau. Atunci imi zburau prin minte tot felul de scenarii, in legatura cu reactia ta si momentul primei priviri. Cel mai dur scenariu era acela "Buna! eu sunt Razvan,imi pare bine!" urmat de o strangere de mana si...cam atat. Insa...spre uimirea mea, nu a fost deloc asa ci "Ce mi-ati facut?",o privire surprinsa si o imbratisare care m-a lasat fara aer. Atunci a inceput totul desi... recunosc, nu credeam ca vom ajunge aici caci, eu imi pierdusem speranta. Nu mai speram ca pentru mine exista cineva, care sa ma faca sa ma simt astfel. 
Iti multumesc dragul meu, mentru miile de zambete, pentru revederile magice si chiar pentru despartirile din gara si aeroport. Te iubesc!

Langa tine

Tu stii ca as vrea sa vad pe chipul tau doar zambet. . Sa nu simti durere ori tristete. Nu vreau sa stiu ca mintea ta e tulburi sau sufletul amar. Nu vreau sa te framanti noptile sau sa iti incrunti privirea. Nu vreau sa-ti vad ochii tristi sau sa-ti aud suspinul. 
Tu ai un suflet bun si nu vreau sa lasi nimic in lumea asta sa te doboare, nu atata timp cat eu nu sunt langa tine si nu te pot mangaia, nu te pot imbratisa sa-ti alung un gram de tristete. Daca as putea, as lua asupra mea, tot.Toate framantarile, grijile, gandurile...dar nu pot.Ramane doar sa simt, alaturi de tine.
Te iubesc!

Iubirea mea

Nu exista om sa nu iubeasca, nu exista om sa nu sufere din iubire insa, iubirea mea e unica, suferinta mea e unica.
E acel tip special de iubire pentru care ai sacrifica totul. E acea iubire care iti ocupa mintea in cea mai mare parte a timpului.E o iubire pe care nu o mai traieste nimeni astfel, atat de sincer .Ea incepe la fel ca o poveste, cu un simplu "buna" pe facebook urmat de o intalnire surpriza la aeroport. E o realitate ce te surprinde zi de zi. Te face sa te intrebi: cum de s-a ajuns aici? cum poate fi atat de frumos? Iubirea mea ma provoaca sa o vreau tot mai mult chiar daca timpul trece.
Suferinta...face parte din peisaj, ea se naste din dor. Un dor nebun din iubire. E sentimentul acela care te macina profund cateva zile bune dupa ce el iti da ultimul sarut in gara. E extrem de greu de indurat dar e rasplatit mereu cu priviri lungi si imbratisari apasate.
Suferinta asta merita târâtă pentru o asa iubire...o sa trag de ea pana cand el imi va sopti in fiecare noua zi "buna dimineata, iubito!" si-mi va da un sarut pe frunte, departe de gandul infiorator al despartirii fizice.