Fericire...

"Implinesti 18 ani odata in viata."Asta spune toata lumea insa pentru mine nu se schimba nimic,raman EU.
Mai e mai putin de o ora si devin majora dar nu asta conteaza.
Azi am simtit "soarele".Dupa o perioada in care doar stiam ca exista,acum mi-a mangaiat sufletul.Am fost fericita in adevaratul sens al cuvantului.As vrea sa treaca timpul asa,sa nu se schimbe ceva,sunt inconjurata de suficiente persoane care sa ma faca sa zambesc.
Zilele rele trec,se uita,cele bune raman. 25 septembrie,2012 ramane in amintirea mea ca "o a doua data de nastere" din mai multe motive: prietenii au insistat ca eu sa am o zi de nastere virtuala insa adevaratul motiv pentru care spun asta este ca,azi m-am renascut,am realizat unele lucruri datorita carora vor urma schimbari.

Totusi,adio adolescenta...:-<

Ziua in care am decis ca nu imi mai pasa…

Eu inteleg de ce am fost creati astfel dar,de ce a trebuit eu sa am cel mai mare defect din cate exista?Daca am fi fost toti la fel,probabil ne-am fi batut cap in cap insa regret ca trebuie sa fiu “fata buna” tot timpul.Faptul ca iau in seama orice nimic,pentru mine e un defect.Ma supara vorbele spuse la intamplare,si privirile fara rost. Totusi azi e un inceput.E o zi speciala,nu pentru ca am luat vreo nota mare si nici pentru ca m-am indragostit….azi,am luat o hotarare odata pentru totdeauna:nu mai pun la suflet nimic. Pe cat de usor e de scris,pe atat e de greu de pus in practica.Oamenii sensibili se schimba greu,mai ales cand vine vorba de cei din jur.Relatiile cu oamenii se vor schimba daca si eu ma schimb astfel.Persoanele care merita timpul si atentia mea le vor avea. O astfel de decizie nu e intamplatoare.Si totusi de ce?Prea multe lovituri in suflet.Nimeni nu te intreaba “imi dai voie sa te ranesc?” sau “pot sa te tradez?”,ar fi mult prea ironic,asa ca totul se face pe la spate si….doare.”Lupul isi schimba parul dar naravul ba” e o vorba din batrani pe care…eu nu o cred,sau nu vreau sa o accept…chiar vreau sa imi schimb defectul asta.   Nimic nu se realizeaza batand din palme,asa ca,e nevoie de timp…

Linistea inaintea furtunii...

Am ajuns aici,nu mi-as fi inchipuit niciodata ca am sa ajung la momentul in care…nu imi amintesc decat ca am intrat in clasa a9a,eram,ca si colegele mele o boboaca de la etajul doi.

Acum…cu totii ne miram “Cand a trecut timpul?”Nu am simtit nimic,nici macar nu m-a intrebat.Nu e totusi prea tarziu,ar putea sta pe loc,chiar acum cand…la inceputul clasei a12a totul e perfect.

Odata cu acest an scolar,s-au schimbat multe.Mi-e frica de schimbari insa cu acestea m-am acomodat repede.Am parasit etajul doi al scolii in schimbul cabinetului de fizica de la parter,lucru bun dar si rau in acelasi timp.Acum am doi colegi de banca in loc de unul singur.Sper ca,acum,odata ce vom convietuii in trei,6 ore pe zi,5 zile p saptamana,clasa noastra sa fie mai unita.Sper…

Faptul ca suntem cei mai mari din scoala ma face mandra insa,nu suntem numai cei mai mari ci si cei de la care pretentiile sunt uriase.

Cel mai greu este ca,ne asteapta furtuna.Sper doar ca toti colegii mei sa realizeze asta si sa se pregateasca.Nu vreau sa asteapte sa treaca,sa fie prea tarziu(stand la adapost) ci…sa stam in mijlocul ei,impreuna,fara frica. Linistea asta de inceput e doar o aparenta.Agitatia de dupa ne-a fost confirmata de majoritatea profesorilor insa cu totii ne gandim “Cat poate fi de greu?”.Acum,dupa primele teme date,si dupa primele discutii cu profesorii “de baza”(profesorii ce predau materiile de bac) observ ca lucrurile nu stau chiar atat de bine.Nu e deloc usor.Tocmai de aceea,cu totii ne dorim intelegere din partea tuturor ceilalti profesori,mi-e greu sa cer asta odata ce nu toti(elevii) s-au trezit din vacanta,nu toti stiu ce urmeaza,sau nu sunt constienti.

Indiferent de rezultat,eu am sa raman numai cu amintirile frumoase.Desi putine(pana in momentul de fata),imi e suficient sa simt ca am trecut prin liceu.

Imi va fi greu sa ma despart de toti colegii,imi va fi dor de majoritatea.Nu am sa accept ca nu ii mai vad zilnic ,si pe nebunii dupa randul meu si pe cele 4 fete.

Insa pentru moment,asteptam doar bacul,cele noua luni ramase vor trece si ele la fel de repede.

P.S: Distractie placuta cu multitudinea de exercitii la matematica,un comentariu sau doua pentru limba romana si poate…un eseu la filosofie…:xVointa si putere de munca,de atat avem nevoie.