William Shakespeare

Sonetul XVIII

De William Shakespeare

Să te aseamăn cu o zi de vară?
Tu eşti mai dulce şi surîzi mai blînd!
În Mai e vînt şi mugurii-i doboară
Şi timpul verii trece prea curînd.

Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Şi-ades umbrită-i geana lui de foc, 
Căci de frumos frumosul se dezminte
Şi-ntîmplător şi-n al schimbării joc.

Dar vara ta nu va păli vreodată
Căci frumuseţea-i veşnic anotimp;
Nici moartea s-o umbrească n-o să poată
Cînd vers etern o-nalţă peste timp.

Cît va fi suflet, văz şi versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu.

P.s.: Este o poezie draga mie care merita postata pe blog:x

Fericire...

"Implinesti 18 ani odata in viata."Asta spune toata lumea insa pentru mine nu se schimba nimic,raman EU.
Mai e mai putin de o ora si devin majora dar nu asta conteaza.
Azi am simtit "soarele".Dupa o perioada in care doar stiam ca exista,acum mi-a mangaiat sufletul.Am fost fericita in adevaratul sens al cuvantului.As vrea sa treaca timpul asa,sa nu se schimbe ceva,sunt inconjurata de suficiente persoane care sa ma faca sa zambesc.
Zilele rele trec,se uita,cele bune raman. 25 septembrie,2012 ramane in amintirea mea ca "o a doua data de nastere" din mai multe motive: prietenii au insistat ca eu sa am o zi de nastere virtuala insa adevaratul motiv pentru care spun asta este ca,azi m-am renascut,am realizat unele lucruri datorita carora vor urma schimbari.

Totusi,adio adolescenta...:-<

Ziua in care am decis ca nu imi mai pasa…

Eu inteleg de ce am fost creati astfel dar,de ce a trebuit eu sa am cel mai mare defect din cate exista?Daca am fi fost toti la fel,probabil ne-am fi batut cap in cap insa regret ca trebuie sa fiu “fata buna” tot timpul.Faptul ca iau in seama orice nimic,pentru mine e un defect.Ma supara vorbele spuse la intamplare,si privirile fara rost. Totusi azi e un inceput.E o zi speciala,nu pentru ca am luat vreo nota mare si nici pentru ca m-am indragostit….azi,am luat o hotarare odata pentru totdeauna:nu mai pun la suflet nimic. Pe cat de usor e de scris,pe atat e de greu de pus in practica.Oamenii sensibili se schimba greu,mai ales cand vine vorba de cei din jur.Relatiile cu oamenii se vor schimba daca si eu ma schimb astfel.Persoanele care merita timpul si atentia mea le vor avea. O astfel de decizie nu e intamplatoare.Si totusi de ce?Prea multe lovituri in suflet.Nimeni nu te intreaba “imi dai voie sa te ranesc?” sau “pot sa te tradez?”,ar fi mult prea ironic,asa ca totul se face pe la spate si….doare.”Lupul isi schimba parul dar naravul ba” e o vorba din batrani pe care…eu nu o cred,sau nu vreau sa o accept…chiar vreau sa imi schimb defectul asta.   Nimic nu se realizeaza batand din palme,asa ca,e nevoie de timp…

Linistea inaintea furtunii...

Am ajuns aici,nu mi-as fi inchipuit niciodata ca am sa ajung la momentul in care…nu imi amintesc decat ca am intrat in clasa a9a,eram,ca si colegele mele o boboaca de la etajul doi.

Acum…cu totii ne miram “Cand a trecut timpul?”Nu am simtit nimic,nici macar nu m-a intrebat.Nu e totusi prea tarziu,ar putea sta pe loc,chiar acum cand…la inceputul clasei a12a totul e perfect.

Odata cu acest an scolar,s-au schimbat multe.Mi-e frica de schimbari insa cu acestea m-am acomodat repede.Am parasit etajul doi al scolii in schimbul cabinetului de fizica de la parter,lucru bun dar si rau in acelasi timp.Acum am doi colegi de banca in loc de unul singur.Sper ca,acum,odata ce vom convietuii in trei,6 ore pe zi,5 zile p saptamana,clasa noastra sa fie mai unita.Sper…

Faptul ca suntem cei mai mari din scoala ma face mandra insa,nu suntem numai cei mai mari ci si cei de la care pretentiile sunt uriase.

Cel mai greu este ca,ne asteapta furtuna.Sper doar ca toti colegii mei sa realizeze asta si sa se pregateasca.Nu vreau sa asteapte sa treaca,sa fie prea tarziu(stand la adapost) ci…sa stam in mijlocul ei,impreuna,fara frica. Linistea asta de inceput e doar o aparenta.Agitatia de dupa ne-a fost confirmata de majoritatea profesorilor insa cu totii ne gandim “Cat poate fi de greu?”.Acum,dupa primele teme date,si dupa primele discutii cu profesorii “de baza”(profesorii ce predau materiile de bac) observ ca lucrurile nu stau chiar atat de bine.Nu e deloc usor.Tocmai de aceea,cu totii ne dorim intelegere din partea tuturor ceilalti profesori,mi-e greu sa cer asta odata ce nu toti(elevii) s-au trezit din vacanta,nu toti stiu ce urmeaza,sau nu sunt constienti.

Indiferent de rezultat,eu am sa raman numai cu amintirile frumoase.Desi putine(pana in momentul de fata),imi e suficient sa simt ca am trecut prin liceu.

Imi va fi greu sa ma despart de toti colegii,imi va fi dor de majoritatea.Nu am sa accept ca nu ii mai vad zilnic ,si pe nebunii dupa randul meu si pe cele 4 fete.

Insa pentru moment,asteptam doar bacul,cele noua luni ramase vor trece si ele la fel de repede.

P.S: Distractie placuta cu multitudinea de exercitii la matematica,un comentariu sau doua pentru limba romana si poate…un eseu la filosofie…:xVointa si putere de munca,de atat avem nevoie.

Acel moment:x

Acel moment in care imi petreci toata ziua cu cea mai buna prietena si suntem obosite de la atata mers prin oras,din magazin in magazin.
Momentele placute sunt de la cap la coada insa sunt cateva memorabile(doar intr-o zi) de genul "Tu incerci sa ii explici prietenei tale ceva legat de un obiect vestimentar,de la departare vin doi baieti draguti,in timp ce tu ii explici si o privesti,ea se intoarce la tine si incepe sa rada din cauza acelor tipi pe care nici nu i-ai vazut clar...ce urmeaza?Te abtii sa nu razi atunci insa izbucnesi dupa ce ei au trecut la 5 m de voi."Momentul in care incepi sa dansezi in magazin sa iti dai seama daca te descurci cu acele tocuri.
Momentul in care asculti o melodie oarecare in timp ce probezi nu stiu ce rochie. 
Alte momente?pai...te grabesti sa prinzi trenul,observi ca pasarela e blocata si esti nevoit sa treci liniile ferate(pe unele dintre ele fiind puse trenuri care nu au fost miscate de ani de zile),trebuie sa o iei prin toate balariile insa,o faci vrei nu vrei...ajungi in statie si ce alflii?Trenul era in intarziere 20 de minute" apoi,nu gasesti casa de bilete.Momentul in care pobezi pe putin 30 de perechi de pantofi iar in final alegi pantofii pe care iai ocolit toata ziua(care credeai ca nu iti plac sau ca nu poti merge pe ei)sau perechea de pantofi care o probasei cu 2 ore inainte si nu iti venea,insa ca prin minune,iti vin perfect.Acel moment in care esti foarte obosit si dupa ce iesi dintr-un magazin in care prietena ta probase o rochie,la jumatatea drumului,ea realizeaza ca si-a uitat ochelarii de soare in cabina de proba,n-ai ce face,te intorci inapoi ca doar sunt ochelari "Escada":)))Acel moment in care tu intrii ca oamenii normali pe o usa normala iar prietena ta se invarte intr-o usa rulanta.Sunt multe,de le-am nota pe toate... insa...multe raman in inima nu in minte.Inima nu uita!:x

Inima vs Mintea

INIMA: Ai cazut,crezi ca mai poti?O sa o doara mult.O sa o doara chiar si un singur cuvantatunci cand vine de la cine nu trebuie sau...cand nu trebuie.Insa nu renunta,daca iubesti,ridicate si lupta.
MINTEA: Eu stiu ca poti.Poti sa te ridici de una singura.Si vad,chiar vrei asta.Ar trebuii sa renunti sa mai iei decizii stupide care ii implica pe altii,si sa te mai gandesti mai mult la tine. Ar trebuii sa nu-ti mai pese si sa nu mai dorestiatat binele celorlalti.Inima,de ce esti rea?
INIMA: Nu sunt rea.Stiu ca oricine ma asculta pe mine are de suferit insa va venii o perioada pentru fiecare.Perioada in care vor uita de toate cazaturile,si vor crede ca,a meritat asteptarea si chinul. De ce toate astea? Pentru ca apoi,un om cu inimacurata va avea numai de castigat.Pe chip i se va citi numai fericirea.Tu esti cea rea.Determini oamenii sa ii faca pe cei dragi sa sufere,asta nu e iubire.Iubirea de asemenea nu inseamna sa fugi si nici sa te ascunzi.Tu asta ii indrumi sa faca,sa renunte.
MINTEA: Sa renunti nu e un lucru rau.Daca ajungi sa suferi,inseamna ca ceva s-a intamplat.Inseamna ca persoanele dragi ti-au gresit intradevar cu ceva.Si atunci?de ce sa mai continui?Tu ai spus ca nu e iubire atunci cand faci pe cineva sa sufere.Mai bine incearca sa treci singur peste,dupa o perioada in care iti va fi mai greu,vei reusi...si atunci o vei lua de la capat.Vei invata din fiecare greseala de genul asta si vei fi mandra cand vei invinge.Vei invinge atunci cand vei fi stapana pe sentimentele tale,vei stii sa le controlezi in favoarea ta.Ca sa eviti durerea,incearca sa nu mai pui suflet,fii rece, cine te va iubii te va accepta cum esti,iti v-a accepta defectele,iar pe parcurs,candconsideri ca persoana e demna de a te purta bland cu ea,fa-o!Gandeste si analizeaza,asteapta pana in momentul in care merita.Stiu ca niciodata nu poti fi sigur de vorbele unei persoane,insa din moment ce te accepta,e o mare dovada de iubire,un mare pas spre a fi un singur suflet.Apoi e randul tau INIMA.E randul tau sa ii apropii pe cei doi,sa ii faci sa treaca prin clipe de neuitat.Cred ca impreuna putem face o echipa perfecta. 
INIMA: Nu-mi place sa recunosc,dar ai dreptate.Noi doua vom fi alaturi de EA,nu o vom lasa sa se prabuseasca...iar in cazul in care se intampla asta, un nou inceput o va asteapta;va lua singura decizii,cu INIMA sau cu MINTEA,va face ce crede de cuviinta insa consider ca,toata "trilogia" insirata de noi aici,in scopul de a dovedi fiecare dreptatea ideilor proprii,a ajutat-o foarte multe.Nu uita copila"In iubire nu trebuie sa renunti,ridicate si lupta,insa trebuie sa pui in balanta,si sa iei o decizie inteleapta pentru ceea ce urmeaza sa faci,trebuie sa vezi daca EL merita sacrificiul unui nou inceput".

Dorinta!

Am vazut impreuna o stea cazand,am vazut-o cum disparea,cum fugea de celelalte stele.Probabil i-au facut ceva rau,probabil suferea printre ele.A ales sa plece!

Amandoi ne-am pus o dorinta.Sunt sigura ca acea stea,ne va indeplini dorinta,pentru ca,daca

ea era trista,macar noua sa ne fie bine.Nu?

Spun "dorinta" pentru ca am o vaga banuiala ca atat eu cat si tu ne-am pus una si aceeasi dorinta!

Nu vreau!

Nu vreau sa vad vreo lacrima pe obrazul lui!
Nu vreau sa aud cum suspina,nu vreau sa sufere nici o secunda,sa nu aibe nici un moment de indoiala,nu vreau sa se simta singur vreodata sau sa tipe de disperare,nu vreau sa il doara ceva sau sa se simta vinovat,nu vreau sa-i fie dor sau sa-si doreasca sa plece departe....Nu vreau nimic din ce l-ar putea afecta!
De ce?Pentru ca stiu,ca nu i-as putea fi aproape.
Iar daca ceva se intampla,jur ca voi devenii in tacere,cel mai mare dusman al tau!