"Adesea avem tendinta sa plangem, cu sau fara motiv.Lacrimile fac parte din perioada adolescentei prin care...vrei nu vrei treci...cu bune,dar mai ales cu rele.
Eu mi-am propus sa nu mai vars nici o lacrima desi...sunt atatea momente in care simt nevoia sa o fac,atat de multe incat as putea sa stau o vesnicie sa le enumar...insa cu ce folos?
Cand simti ca pierzi un prieten,ai vrea sa plangi;cand vezi ca nimeni nu te asculta,ai vrea sa plangi;cand tu oferi tot,si nu primesti nimic,ai vrea sa plangi;ai vrea sa plangi chiar si cand ai o zi grea la scoala sau cand gresesti un exercitiu la o lucrare...
Unele mi se par si mie niste copilarii,insa altele sunt lucruri serioase,lucruri carora nu le gasesc rezolvare.Dupa fiecare intrebare de genul "Pana cand toate astea?" urmeaza si un raspuns,un raspuns fals desigur: "Va iesi soarele si pe strada ta".
Si chiar as vrea sa plang,dar nu,nu voi face asta! Mi-am promis mie ca o sa dau totul uitatii,si ca voi gasi o zi,o zi in care sper ca voi fi suficient de puternica pentru ami pune toate gandurile in ordine; pana atunci,o sa caut motive sa zambesc.
Si iata ca zambesc,sunt tot timpul cu zambetul pe buze dar...nimeni nu vede ce se ascunde in spatele acelui zambet.
Nimeni nu stie cate probleme se agata de fiecare zambet,de fiecare incercare de a uita de gandurile mai putin placute."
Eu mi-am propus sa nu mai vars nici o lacrima desi...sunt atatea momente in care simt nevoia sa o fac,atat de multe incat as putea sa stau o vesnicie sa le enumar...insa cu ce folos?
Cand simti ca pierzi un prieten,ai vrea sa plangi;cand vezi ca nimeni nu te asculta,ai vrea sa plangi;cand tu oferi tot,si nu primesti nimic,ai vrea sa plangi;ai vrea sa plangi chiar si cand ai o zi grea la scoala sau cand gresesti un exercitiu la o lucrare...
Unele mi se par si mie niste copilarii,insa altele sunt lucruri serioase,lucruri carora nu le gasesc rezolvare.Dupa fiecare intrebare de genul "Pana cand toate astea?" urmeaza si un raspuns,un raspuns fals desigur: "Va iesi soarele si pe strada ta".
Si chiar as vrea sa plang,dar nu,nu voi face asta! Mi-am promis mie ca o sa dau totul uitatii,si ca voi gasi o zi,o zi in care sper ca voi fi suficient de puternica pentru ami pune toate gandurile in ordine; pana atunci,o sa caut motive sa zambesc.
Si iata ca zambesc,sunt tot timpul cu zambetul pe buze dar...nimeni nu vede ce se ascunde in spatele acelui zambet.
Nimeni nu stie cate probleme se agata de fiecare zambet,de fiecare incercare de a uita de gandurile mai putin placute."
.
.
.
Cam asa gandeste partea din mine care incearca sa fie puternica. Partea din mine care,desi e constienta cat de slaba pot fi,se incurajeaza crezand ca eu,chiar ma voi tine de cuvant.Insa exista si o parte care vede realitatea,faptul ca"soarele de pe stada mea" e doar un mit,o poveste ce o traiesc doar in vis.
Dar in timp ce scriu,imi simt degetele umezi,si ici colo,pe literele G,H,B,S,D vad picaturi de apa.De unde au aparut?-Nu! refuz sa cred ca sunt lacrimi,pentru ca... "Mi-am propus sa nu vars nici o lacrima!"
Dar in timp ce scriu,imi simt degetele umezi,si ici colo,pe literele G,H,B,S,D vad picaturi de apa.De unde au aparut?-Nu! refuz sa cred ca sunt lacrimi,pentru ca... "Mi-am propus sa nu vars nici o lacrima!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu