Eu inteleg de ce am fost creati astfel dar,de ce a trebuit eu sa am cel mai mare defect din cate exista?Daca am fi fost toti la fel,probabil ne-am fi batut cap in cap insa regret ca trebuie sa fiu “fata buna” tot timpul.Faptul ca iau in seama orice nimic,pentru mine e un defect.Ma supara vorbele spuse la intamplare,si privirile fara rost. Totusi azi e un inceput.E o zi speciala,nu pentru ca am luat vreo nota mare si nici pentru ca m-am indragostit….azi,am luat o hotarare odata pentru totdeauna:nu mai pun la suflet nimic. Pe cat de usor e de scris,pe atat e de greu de pus in practica.Oamenii sensibili se schimba greu,mai ales cand vine vorba de cei din jur.Relatiile cu oamenii se vor schimba daca si eu ma schimb astfel.Persoanele care merita timpul si atentia mea le vor avea. O astfel de decizie nu e intamplatoare.Si totusi de ce?Prea multe lovituri in suflet.Nimeni nu te intreaba “imi dai voie sa te ranesc?” sau “pot sa te tradez?”,ar fi mult prea ironic,asa ca totul se face pe la spate si….doare.”Lupul isi schimba parul dar naravul ba” e o vorba din batrani pe care…eu nu o cred,sau nu vreau sa o accept…chiar vreau sa imi schimb defectul asta. Nimic nu se realizeaza batand din palme,asa ca,e nevoie de timp…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu