E “groaznic” atunci cand incepi sa simti… cum explici
celorlalti?
De fapt,ce ai de explicat? Oricum nu vor intelege . Ei
asociaza asta cu : euforia,nebunia,plictiseala?!
Daca ma gandesc mai bine,chiar e nebunie dar…o nebunie
frumoasa. Genul ala de nebunie in care zambesti cu motiv,desi ceilalti cred ca
nu ai unul.Sau,cand constati ca esti foarte oboist,dar e o minciuna,pretext sa
ramai 30 minute in plus pe facebook.
Brusc ai dimineti
cand asculti muzica pe strada,si fredonezi(in ciuda englezei la nivel de
incepator),chiar daca esti in mijlocul capitalei. Bineinteles ca nu asculti
prea multe melodii,decat cele care te fac sa fii “nebun”.
Acum si tristetea e
frumoasa , si nervii provocati de viteza proasta a net-ului , trec in mod
incredibil,cand stiu ca ma asteapta acolo.
Nu,nu e nici nebunie,nici euforie nici plictiseala…e acel ceva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu